Statul român modern, s-a născut în împrejurări externe favorabile, ca urmare a înfrângerii Rusiei în războiul Crimeei(1853-1856). Acest conflict a opus Rusiei, Imperiul Otoman, alături de care se aflau Franța și Marea Britanie. Războiul s-a încheiat cu Tratatul de pace de la Paris, semnat la 18/30 martie 1856 și ale cărui prevederi au fost de mare însemnătate pentru istoria Principatelor dunărene.
Acestea erau puse sub protecția colectivă a marilor puteri, fiind hotărâtă și revizuirea organizării institutionale a Principatelor; pentru aceasta a fost organizată o consultare a populației din fiecare Principat, prin așa-numitele,,adunări(divane) ad-hoc”.
Prin tratatul de la Paris se mai prevedea cedarea de Rusia către Moldova a celor trei județe din sudul Basarabiaei, Cahul, Bolgrad și Ismail.
Organizarea alegerii adunărilor ad-hoc și dezbaterile din cadrul acestora au dus la intesificarea luptei pentru Unirea Principatelor, desfășurată de pașoptiștii din Țara Românească reveniți din exil, precum I.C.Brătianu, C.A.Rosetti. În Moldova regimul liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica(1848-1856) favorizase întoarcerea în țară imediat după instalarea sa în scaun, a tinerilor revolutionari de la 1848, unii primind și funcții în stat. Adunările ad-hoc, de la București și Iași s-au reunit în octombrie 1857 și au cerut autonomia și unirea Principatelor sub garanția colectivă a marilor puteri, precum și aducerea unui principe străin.
Dorințele românilor au fost luate în considerare în dezbaterile care au urmat la Paris și au fost finalizate prin Convenția semnată la 7/19 august 1858. Ea avea valoarea unei Constituții ce înlocuia Regulamentul Organic. Erau abolite rangurile și privilegiile boierești, prvăzându-se egalitatea tuturor în fața legii.
Prin aceasta se punea capăt Vechiului Regim și se creau premisele instaurării statului modern.
Cele două Principate urmau să aibă doi domni și două adunări legislative, consilii de miniștri și armate distincte. Se instituia Comisia Centrală cu sediul la Focșani, care urma să dezbată legile de interes comun și Inalta curte de Casație comună, tot la Focșani.
Prevederile Convenției de la Paris au constituit un pas hotărâtor pe drumul realizării unirii Principatelor, exprimând susținerea politică în primul rând a Franței lui Napoaleon al III-lea.
Unirea s-a înfăptuit prin alegerea dublă a boierului Moldovean Alexandru Ioan Cuza, propus de importanta grupare unionist din adunarea elective a Moldovei-la Iași (5 ianuarie 1859) și apoi la București (24 ianuarie 1859).